Empatia te ajută să înțelegi sentimentele altora și să vezi lucrurile din perspectiva lor. Acest răspuns social important poate promova compasiunea și grija pentru bunăstarea celorlalți.
Toată lumea are o capacitate naturală de empatie, dar în general este considerată mai mult o abilitate decât o trăsătură fixă. Se dezvoltă printr-o combinație de experiențe și relații, începând cu îngrijitorii din copilărie. Este important să rețineți că genele joacă, de asemenea, un rol mic în dezvoltarea empatiei.
Drept urmare, oamenii ajung la adulți cu diferite niveluri de empatie.
Unii oameni, cunoscuți sub numele de empatici, au o empatie atât de mare încât par să preia sentimentele altora.
Dacă ești un empat, s-ar putea să te trezești absorbind emoțiile celor din jur. Când experimentează bucurie, ești prins de fericirea lor. Când experimentează tristețe, poți purta și acea povară emoțională.
Așadar, ar putea fi o mică surpriză faptul că există o legătură potențială între empatie ridicată și anxietate. Iată ce trebuie să știți despre acest link, împreună cu câteva îndrumări privind protejarea sănătății emoționale.
În primul rând, o privire asupra principalelor tipuri de empatie
Înțelegerea diferitelor tipuri de empatie poate face mai ușoară înțelegerea modului în care anxietatea și empatia se intersectează.
- Empatie cognitivă. Aceasta descrie abilitatea de a înțelege ce simte altcineva. De exemplu, indicii specifice în limbajul corpului și tonul vocii ar putea oferi o perspectivă asupra gândurilor și emoțiilor lor de bază.
- Empatie afectivă. Aceasta se referă la capacitatea de a împărtăși ceea ce simte altcineva. Această empatie emoțională, care se întâmplă în mod automat, poate stimula compasiunea și te poate motiva să oferi sprijin.
Empatii tind să aibă o empatie afectivă ridicată. Când oamenii cărora le pasă de îngrijorarea și stresul feței, experimentezi acea durere emoțională împreună cu ei. Atâta timp cât continuă să se lupte, s-ar putea să vă simțiți anxios și preocupat în numele lor.
Empat și anxietate generală
Dacă trăiți cu anxietate generală, puteți petrece o cantitate destul de mare de timp îngrijorându-vă cu privire la viitor sau mergând cu bicicleta prin gânduri negative nedorite.
S-ar putea să vă faceți griji cu privire la o alegere pe care ați făcut-o care a afectat un prieten. Sau s-ar putea să te gândești la temeri mai largi.
„Cum m-aș simți dacă aș fi eu?” s-ar putea să te întrebi. Acest gând vă poate stimula dorința de a vă ajuta și vă poate face mai ușor să vă imaginați într-o situație similară. Dar când ai o empatie ridicată, anxietatea existentă poate hrăni emoțiile oamenilor din jurul tău, făcându-te să te simți și mai rău.
S-ar putea să devii atât de fixat de durerea lor încât îți este greu să te distanți de ea. S-ar putea simți dificil - dacă nu imposibil - să „oprești” această empatie sporită și să te detașezi de îngrijorarea ta anxioasă.
Un studiu din 2018 care explorează legătura dintre anxietate și empatie a analizat adolescenții internați într-un spital psihiatric privat pe o perioadă de 6 ani.
Participanții au finalizat trei evaluări de auto-raportare a empatiei, anxietății și depresiei. Rezultatele evaluărilor au sugerat o corelație pozitivă între empatia afectivă și anxietatea: când una a crescut, a crescut și cealaltă.
Acest lucru se poate întâmpla deoarece împărtășirea emoțiilor provoacă adesea suferință. Dacă simți că nu poți să-i ajuți pe cei dragi, s-ar putea să te simți vinovat când te gândești la luptele lor sau le împărtășești durerea.
Vina ta poate alimenta îngrijorările cu privire la faptul că sunt dezamăgiți de tine sau te resping. Această percepție vă poate determina în cele din urmă să retrageți sau să tensionați relația în alte moduri. Pe măsură ce începeți să vă faceți griji cu privire la sănătatea relației, domino-urile continuă să cadă.
Empat și anxietate socială
Același studiu din 2018 a găsit sprijin pentru o corelație negativă între anxietatea socială și empatia cognitivă. Participanții cu empatie cognitivă mai mică au fost mai predispuși să aibă niveluri mai ridicate de anxietate socială.
Cei cu empatie afectivă ridicată și empatie cognitivă scăzută, pe de altă parte, păreau să experimenteze anxietate socială mai severă.
Amintiți-vă, o empatie afectivă ridicată înseamnă de obicei că experimentați emoții împreună cu ceilalți. Dar, cu empatie cognitivă scăzută, este mai greu să înțelegeți ce simt oamenii, așa că s-ar putea să vă luptați pentru a înțelege ce înseamnă de fapt acele emoții.
Acest lucru poate deveni ușor confuz și copleșitor, mai ales când vine vorba de emoții neplăcute.
O empatie cognitivă mai scăzută vă poate face dificilă navigarea în situații sociale și să vă înțelegeți cu colegii dvs. Dacă interacțiunea socială este adesea o provocare pentru dvs., este posibil să începeți să vă simțiți destul de nervos. S-ar putea să pară mai ușor să rămâi cu puținele persoane pe care le înțelegi, iar ideea de a vorbi cu oricine altcineva ar putea crește anxietatea ta.
O altă abordare a acestei conexiuni
Un studiu mai mic din 2011 a analizat diferit legătura dintre anxietate socială și empatie.
Cercetătorii au făcut ca oamenii de vârste variate să evalueze diferite simptome de anxietate și anxietate socială. Au descoperit că participanții cu anxietate socială mai mare au arătat, de asemenea, o empatie mai mare.
Cu toate acestea, după ce au ajustat rezultatele pentru a ține cont de anxietatea generală, persoanele cu anxietate socială mai mare au prezentat o empatie cognitivă mai mare, nu empatie afectivă, în conflict cu rezultatele celuilalt studiu.
Rolul luării perspectivei
Aceste descoperiri diferite pot ajunge la luarea perspectivei, o componentă cheie a empatiei cognitive.
Anxietatea socială implică frică semnificativă și îngrijorare cu privire la modul în care ceilalți te percep. S-ar putea să vă evaluați în mod regulat prin ochii altor persoane și să deveniți hiperaware de judecată pozitivă sau negativă, inclusiv schimbări în limbajul corpului, expresia feței și tonul.
Dar iată lucrul interesant: Autorii studiului din 2011 au comparat participanții cu anxietate socială ridicată și scăzută și au constatat că persoanele cu anxietate socială ridicată aveau empatie afectivă mai precisă și empatie cognitivă mai puțin precisă.
Deci, chiar și atunci când petreceți mult timp imaginându-vă cum vă văd ceilalți, este posibil ca impresiile dvs. să nu fie corecte. Acest lucru se datorează faptului că operați de la presupunerea că aceștia văd aceleași defecte pe care le vedeți în voi înșivă.
Cum rămâne cu empatii și depresia?
Experții au găsit, de asemenea, sprijin pentru o relație între empatie și depresie.
Persoanele cu depresie răspund adesea mai puternic la durerea și suferința emoțională pe care o experimentează alții.
Într-un mic studiu din 2017, participanții au ascultat muzică tristă sau neutră înainte de a viziona videoclipuri cu persoane atinse fie cu un ac de seringă, fie cu un tampon de bumbac.Cei care au ascultat muzică tristă au avut mai multă suferință după ce au vizionat videoclipul cu acul.
Această creștere a suferinței empatice ar putea explica de ce persoanele cu depresie se retrag adesea. Când simțiți simptome de depresie, a vedea alte persoane care suferă vă poate face să vă simțiți mai rău.
Depresia și empatia se joacă adesea reciproc ciclic. Îți faci griji pentru cei dragi și vrei să îi ajuți. Când nu puteți, pentru că vă confruntați cu un episod de depresie, s-ar putea să credeți că ați eșuat sau să vă vedeți ca fiind lipsit de valoare. Acest lucru poate intensifica atât vinovăția, cât și depresia.
Poate chiar te învinovățești pentru durerea lor. Cercetările care leagă vinovăția de empatie sugerează că vinovăția legată de depresie ar putea proveni parțial dintr-o suferință empatică mai mare.
Oricum, vă retrageți de la alții pentru a evita rănile suplimentare, dar acest lucru vă poate costa beneficiul potențial al sprijinului social.
Merită remarcat faptul că nivelurile mai scăzute de empatie pot contribui și la depresie. Spuneți că vi se pare dificil să empatizați cu ceilalți și să simțiți că vă deranjați întotdeauna când vine vorba de interacțiuni sociale.
În cele din urmă, aceste nenorociri legate de empatie (reale sau percepute) te determină să eviți oamenii de cele mai multe ori și s-ar putea să te simți singur și frustrat. Singurătatea rezultată pe care o experimentați ar putea juca un rol în depresie.
Cum să te descurci
Până acum, s-ar putea să vă întrebați ce înseamnă aceste descoperiri pentru dvs. Empatia ridicată declanșează întotdeauna depresia și anxietatea? Mereu vei experimenta suferință pentru că îți pasă? Poate ați observat deja cum tulburările interne legate de preocupările oamenilor pe care îi cunoașteți sau ale lumii în ansamblu provoacă îngrijorare.
Ce se întâmplă dacă sunteți la celălalt capăt al spectrului? Vrei să lucrezi la dezvoltarea empatiei tale pentru ceilalți, dar nu vrei ca simptomele de anxietate și depresie să urmeze sau să se înrăutățească dacă locuiești deja cu oricare dintre ele.
Luați în considerare acest lucru: acum că știți despre conexiune, puteți lua măsuri pentru a aborda efectul acesteia.
Practicați acceptarea atentă
Empatii își găsesc adesea sensibilitatea emoțională greu de oprit. Poate că ați observat că energia emoțională dată de cei din jur provoacă stres sau o stare de spirit scăzută. Nu poți să nu experimentezi aceste sentimente. Dar a le recunoaște și a le lăsa să plece poate face o mare diferență.
Nu trebuie neapărat să vă „refuzați” capacitatea de a vă îngriji - puteți crește rezistența și puteți cultiva îngrijorarea pentru ceilalți în același timp.
Spuneți că partenerul dvs. se simte rănit și frustrat după ce s-a certat cu cineva drag. Pe măsură ce explică ce s-a întâmplat, le simți durerea și tristețea împreună cu ei.
Pentru a nu vă copleși, încercați acest exercițiu:
- Respirați adânc pentru a vă împiedica.
- Recunoașteți suferința pe care o simțiți.
- Amintiți-vă că preluarea durerii lor nu îi va ajuta.
- Respiră mai adânc, imaginează-ți suferința care-ți părăsește corpul în timp ce expiri.
Amintiți-vă, empatia nu este același lucru cu compasiunea. A te bloca în suferință îți poate afecta capacitatea de a oferi sprijin. Eliberarea conștientă a emoțiilor te ajută să treci de la stadiul „sentimentului” la stadiul „actorie”, unde poți arăta compasiune prin validarea stresului lor, întrebând cum poți ajuta sau oferind o distragere pozitivă.
Vi se pare greu să acceptați și să renunțați la emoțiile dificile? Luați în considerare încercarea de meditație.
Onorați-vă limitele
Limitele personale puternice sunt cheia pentru empatici.
A te simți copleșit de emoții te poate determina să eviți situațiile care presează resursele tale empatice. S-ar putea să te lupți să gestionezi sentimentele dificile și să te retragi de la cei dragi pentru a te proteja mai bine.
Stabilirea limitelor în jurul situațiilor care vă impozitează emoțional vă poate reduce riscul de a atinge un punct de rupere.
Dacă te simți deja scăzut, poate reprogramezi planurile cu un prieten care te drenează emoțional. Când vă simțiți neliniștiți, s-ar putea să renunțați la derularea articolelor de știri și a rețelelor sociale în favoarea citirii unei cărți preferate sau a vizionării unui film reconfortant.
Contează și o bună îngrijire de sine. Este mai probabil să vă simțiți anxios și scăzut atunci când alergați pe gol. Păstrați bateriile încărcate cu atenție la ceea ce aveți nevoie în ceea ce privește odihna și singurătatea de calitate. Apoi, alocați timp pentru a satisface aceste nevoi.
Aveți grijă la gânduri buclante
Ruminația sau mersul pe bicicletă prin aceleași gânduri tulburătoare din nou și din nou, se poate întâmpla atât cu anxietatea, cât și cu depresia.
Înconjurarea fricilor și a grijilor ar putea părea o modalitate bună de a le rezolva, dar rumegând experiențele și emoțiile negative poate de fapt îngreuna găsirea soluțiilor. În cele din urmă, este mai probabil să te simți prins de ciclul de suferință.
Nu toți empatii experimentează anxietate și există unele dovezi care sugerează că ruminația ar putea oferi o posibilă legătură între empatie și anxietate.
Acest lucru are sens dacă vă gândiți la asta. Dacă nu te gândești la emoțiile pe care le împărtășești altora, suferința ta poate fi mai degrabă trecătoare decât o sursă de îngrijorare persistentă.
Împingeți-vă grija cu aceste 10 strategii pentru a nu mai rumega.
Când să întinzi mâna
Uneori poți ușura copleșirea emoțională care însoțește adesea empatia pe cont propriu. Totuși, când începe să te facă să te simți anxios sau stresat, poate fi timpul să vorbești cu un profesionist.
Anxietatea și depresia de multe ori nu dispar fără tratament.
Un terapeut vă poate ajuta să identificați legăturile dintre empatie și suferință și să lucrați pentru a aborda orice tipare care cauzează dificultăți. În terapie, puteți afla, de asemenea, despre stabilirea unor limite sănătoase și construirea unei cutii de instrumente de abilități de coping, inclusiv meditație și practici de auto-îngrijire.
Terapeuții pot oferi, de asemenea, sprijin pentru dezvoltarea empatiei, ajutându-vă să practicați ascultarea activă, atenția și alte abordări utile.
Linia de jos
Experții nu au ajuns la nicio concluzie clară cu privire la modul în care empatia duce la anxietate, sau invers, dar cercetările sugerează o legătură între ele.
Aceasta nu înseamnă că empatia este rea sau că ar trebui să blochezi sentimentele pentru a te bucura de o bună sănătate emoțională. Cu toate acestea, este important să vă extindeți abilitățile de reglare emoțională și să învățați modalități utile de a gestiona sentimentele dificile.
Crystal Raypole a lucrat anterior ca scriitor și editor pentru GoodTherapy. Domeniile sale de interes includ limbi și literatură asiatică, traducere japoneză, gătit, științe naturale, pozitivitate sexuală și sănătate mintală. În special, ea s-a angajat să contribuie la scăderea stigmatizării problemelor de sănătate mintală.
